Vara aceasta am decis sa imi fac concediul in Romania. A fost extraordinara toata excursia, unele locuri nu le-am vazut niciodata si am vazut si eu o parte din Ardeal, pe care mi-o doream de foarte mult timp.
Astfel ca am purces la drum. Fara masina a fost destul de obositor, pentru ca am fugit dupa trenuri, autobuze, am luat chiar si o ocazie.
Prima zi : am pornit la 6 cu acceleratul spre Sighisoara. Era vinerea festivalului medieval si a fost foarte frumos, doar ca a pornit o ploaie, incat la 23 terasele s-au inchis. Avand in vedere ca era vineri nu a fost foarte aglomerat, ceea ce a facut si mai placuta vizitarea cetatii. De data aceasta am mers pe fiecare straduta, am vizitat turnul cu ceas si am vazut de sus tot orasul. Am mancat pe la terasele din cetate si cum ploua putin ne adaposteam la o bere buna.
La 2 am am avut tren spre Cluj, astfel la 6.30 am eram deja in centrul Clujului. Am vizitat Clujul in 2 zile, prin care si Turda – desigur Salina si sit-ul arheologic. Dintre toate orasele vizitate Clujul mi s-a parut cel mai simpatic. Multe obiective turistice, pe care le-am vizitat in goana nebuna. Cel mai mult ne-a impresinat biserica reformata, unde o doamna ne-a explicat cam 30 min istoria bisericii reformate din Cluj. Am participat si la un concert de orga in biserica Sf. Mihail si mi s-a parut ciudat faptul ca peste jumatate din participanti eram turisti. Ce mi s-a parut si mai ciudat a fost ca in fata teatrului erau statuile lui Mihai Eminescu si Lucian Blaga, de parca noi, romanii, nu am avea dramaturgi. Mi se pare aiurea ca in fata unui teatru sa pui poeti (si in Botosani e tot Eminescu, dar asta pentru ca teatrul se numeste Mihai Eminescu – cel putin asa cred).
Din Cluj am mers in Hunedoara, unde am vizitat Castelul Corvinilor. Desi castelul mi s-a parut mai fascinant decat Bran sau Peles, orasul este foarta sarac. Se gaseste tuica in piata si este foarte ieftina comparativ cu pretul din restaurante. Coborand spre sud am trecut prin orase sarace, oameni care o duc foarte rau. Hunedoara, totusi, arata mult mai bine fata de alte localitati prin care am trecut.
De la Hunedoara am plecat spre Timisoara, unde am stat foarte putin, am innoptat acolo si in jumatate de zi am vizitat centrul. Nu mi s-a parut ceva special, Clujul a batut recordul in oras universitar si turistic. Timisoara mi s-a parut mai mult trista, nimic din ce se spune despre acest oras nu am vazut. Niste piete foarte aglomerate, cladiri vopsite in culori stridente si multa aglomeratie. De departe parea un Bucuresti imbracat in culori foarte vii.
Din Timisoara am pornit spre Cheile Nerei, in prima zi Oravita. Oravita… un oras trist, parasit parca. Nu am avut ce face acolo, desi parcul Cheile Nerei porneste din acest oras. Am mers spre Anina cu trenul pe prima cale ferata montana din Romania. Pe acest traseu ai parte de un peisaj nemaipomenit. Se pare ca nu a fost niciodata in renovare, iar trenul era cu locomotiva diesel si bancile erau din lemn in vagoane. Controlorul ne-a dat voie sa deschidem usa din spate incat sa filmam. Totusi, nici in Anina nu am avut cum sa intram in parc, nici macar cei de la primarie nu stiau de parcul Cheile Nerei. Am vorbit intr-un final cu cei de la administratia parcului si au spus ca se intra prin Sasca Montana. Ne-am intors in Oravita de unde am luat o ocazie, deoarece nu exista mijloc de transport. Drumul dintre Anina si Oravita l-am facut cu un autobuz si am trecut prin foste sate locuite de mineri, acum parasite. Cresteau copaci in case, geamuri pline de vegetatie. O imagine de-a dreptul dezolanta. Domnul care ne-a dus pana in Sasca ne-a spus ca e o saracie crunta in acele zone, deoarece oamenii nu au unde sa lucreze si traiesc de pe o zi pe alta cum pot. Si totusi… parcul Cheile Nerei e o frumusete in adevaratul sens al cuvantului. Apa are o culoare ca din povesti, mai ales in locurile in care se acumuleaza. Traseele nu sunt dificile, iar daca ai curaj ajungi si la Lacul Dracului de unde porneste Nera. Noi ne-am multumit deocamdata pe trasee mai mici, deoarece traseul pana la Lacul Dracului era de 7 ore. Am avut parte de peisaje extraordinare pe traseul 7 tunele si pe cel inspre cascada Beusnitei. La Ochiul Beiului am gasit un lac din care pornea raul Beiului, de o culoare mirifica. Tot la Cheile Nerei am gasit serpi, rame de jumatate de metru si libelule de toate culorile – verzi, albastre, portocalii, galbene – cum nu am mai vazut in alte locuri.
De la Cheile Nerei am pornit spre Orsova – cu acelasi domn care ne-a adus din Oravita. Drumul a fost groaznic, foarte multe gropi, iar pe malul Dunarii de la Moldova Noua se lucra. Am ajuns totusi teferi in Orsova, unde ne-am plimbat cu barca pentru a vizita Cazanele si pesterile. Am avut parte de vreme buna si de un ghid bun – care ne-a povestit ca pe vremea lui Ceausescu multi treceau Dunarea la Orsova in golf crezand ca ajung in Serbia, dar de fapt tot in Romania ajungeau. De asemenea cum inainte cand intre Moldova Noua si Orsova se circula pe apa soldatii inchideau calatorii in cabina la Cazane pentru ca se ingusta Dunarea. Am vizitat si Portile de Fier I si mi se pare foarte trist faptul ca romanii vind cea mai ieftina energie produsa in tara pe o nimica toata ca apoi sa o cumpere la pret triplu de la externi. La Portile de Fier ne-a dus un domn din Orsova care avea mana dreapta taiata. Ne-a spus ca e saracie mare in Orsova caci s-au inchis fabricile, nici santierul naval nu mai produce precum inainte si ca acum, dupa revolutie, sunt mai saraci decat au fost vreodata.
De la Orsova inapoi acasa – obositi si cu gustul amar din ultimele calatorii, caci in Caras Severin am vazut atat de multe case parasite precum nu am vazut nici in Moldova – despre care se spune ca este foarte saraca. Sa nu uit ca prin Orsova am mers cu acelasi taximetrist care ne spunea ca a terminat acum 11 ani conservatorul la Bucuresti, dar nu are cum sa traiasca din salariul de profesor. Uf, cat de normal in tara asta!
This slideshow requires JavaScript.
Comentarii recente